100 de cărți din devenirea mea

In Uncategorized by Georgiana SpataruLeave a Comment

Pun ce sunt pe seama a ceea ce am trăit și am experimentat. Ca fiecare dintre noi, sunt tot ce am văzut, iubit, admirat, urât sau trăit. Ești suma alegerilor tale, sună o zicere mai nouă. Dar fiecare dintre alegerile mele e desprinsă dintr-o poveste trăită sau pe care am ales să o integrez în cine sunt.

Nu am avut mereu posibilități sa călătoresc, dar am fost în toate locurile. N-am încercat toți bărbații, dar am trăit multe iubiri. Am fost departe de a mă simți înțeleaptă, dar am primit din paginile unei cărți oarecare, exact inspirația căutată.

Simt că am devenit parte din cărțile pe care le-am iubit și știu că ele, prin autorii și poveștile lor, au contribuit la cine sunt eu astăzi. Simt tare că m-au ales ele pe mine și simt asta cu simplitatea omului care este ceea ce este și nu vrea să pară. Unele cărți, puține, le veți găsi în topuri. Altele, din ”topuri”, veți constata că lipsesc. Pentru că, mă subliniez: sunt, nu vreau să par.

Vă invit în sufletul meu, să vă povestesc 100 de povești despre Devenirea mea! Titlurile nu sunt într-o numărătoare anume, pentru că ceea ce pot justifica este de ce le iubesc, nu cât de mult! Citatele ”justificative” sunt alese la întâmplare, pentru unele deschizând cartea la întâmplare iar altele trzindu-mi amintiri și simțiri re-răsfoindu-le în căutarea citatului ”perfect”. Vă invit, deci, în inima mea: să vedeți cum simt, iubesc și cum sunt eu!

100. M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST, Martin Page
Am citit-o într-o vreme în care luasem exact aceeași decizie cu titlul cărții și ziceam că ”România e singura țară din lume în care succesul nu are succes”. Apoi am citit-o râzând cu lacrimi, dând drumul ideii-cugetare personală, precum că ”cea mai mare ofensă pe care o poți aduce unui prost este să încerci să-l înveți ceva”.

”Există totuși o trăsătură care îl deosebea pe Antoine de toți colegii lui: nu suporta cafeaua. Încercase să bea o ceașcă la începuturile sale în societate. Rezultatul: nu putuse să închidă ochii două nopți la rând. De atunci, consuma ziua întreagă cafea decofeinizată. Ceașca de cafea este o chestiune de standing, un bun agent de bursă are întotdeauna în mână sau pe biroul lui o ceașcă de cafea. Exact așa cum un polițist are armă, un scriitor, stilou, un jucător de tenis, rachetă, agentul de bursă lucrează cu cafeaua lui; este instrumentul lui de lucru, picamerul lui, Smith&Wesson-ul lui.”


99. JOCUL VIEȚII – O EDIȚIE DEDICATĂ FEMEILOR, Florence Scovel Shinn
Puțin după ce am împlinit treizeci de ani, am început să mă studiez. Și m-am răzgândit repede, hotărându-mă să pun preț pe a deveni și a mă concentra, fără să mă risipesc în căutări. Cred că această carte m-a ajutat să fiu o femeie conștientă de feminitatea ei și să realizez cât de mult din ceea ce suntem ca femei preluăm din conștientul colectiv, devenind practic ceea ce a fost și neștiind cum să fim ancorate în vremea și scopul nostru.

”Sunt adesea întrebată de studenții mei: Cum pot scăpa de teamă? Răspund: Înfruntând lucrurile de care vă temeți.
Ferocitatea leului vine din teama voastră. Înfruntați leul și el va dispărea, fugiți și el va fugi după voi.”

98. DESPRE ÎNGERI, Andrei Pleșu
Am avut o perioadă în care Pleșu mi se părea de neînțeles. Și mai târziu am făcut cunoștință cu David Hawkins J, dar asta face parte din altă povestioară. Apoi, am primit motivația de a-l înțelege. Se întâmpla prin 2003 să citesc cartea asta și să încep să sper că s-ar putea să fiu normală. Că dacă Pleșu dă atâtea informații lingvistice, biblice, științifice, spirituale și proprii cugetări despre îngeri, s-ar putea să fie mai mult decât vedem și să aibă sens mai mult decât firescul. În plus, este prima carte pe care am primit-o de la soțul meu, prima dintr-un lung șir de cărți prețioase!

”Dacă, așa cum spun o sumedenie de părinți răsăriteni și apuseni, fiecare existent stă sub tutela unui înger, înseamnă că fiecare existent e precedat, în existența sa, de existența îngerului. E un argument în plus că Dumnezeu a creat mai întâi îngerii, sau, cu alte cuvinte, că îngerii au asistat la creația lumii vizibile.”

97. CĂLĂTORIA SUFLETELOR, PH.D. Michael Newton
Aceasta este una dintre putinele cărți pe care le găzduiesc în bibliotecă, dar nu îmi aparțin. Ea mi-a fost împrumutată și apoi cadorisită de un om care a preferat să nu îmi dea răspunsuri, ci să mă ajute să mi le găsesc. Călătoria Sufletelor este o certitudine că realitatea în care trăim este prea puțin reală. Că realul se întâmplă dincolo de noi și de perceput. Îl iubesc pe Newton, Michael Newton, pentru că și-a dedica viața pentru a dovedi că participăm unii la viețile celorlalți în cel mai potrivit mod! O călătorie pe care o recomand celor care caută… înțelesuri din altă perspectivă decât cea lumească.

Vei cunoaște tărâmul ascuns unde se-adună toate sufletele, unde se regăsesc toate potecile Călătoriei. Prin ceața în care se coboară moartea, dansează o lumină călăuzitoare spre trecerea cea fără de timp, pierdută din memoria conștientă, dar relevată ție în transă.

96. SE NUMEA SARAH, Tatiana de Rosnay
Cărțile nu vin la noi întâmplător. Acestea ne oferă posibilitatea de a călători în timp și uneori, de a participa la înțelegerile, vindecările și evoluțiile personajelor noastre. Asta am simțit eu citind această carte: că Sarah, o fetiță evreică, în vârstă de zece ani, a vindecat trecutul, făcându-și cititorii martori la drama familiei ei. Am plâns pentru Sarah, am vrut s-o iau în brațe și să o învelesc seara. Am plâns pentru copii: ai mei, ai voștri, ai lumii. Am primit gândul că a fi în dramă nu ajută să ajuți, că nu de asta e nevoie, când războiul e îngropat, dar securea e ascunsă, negată și pătată încă de sânge.

Singura modalitate de a se izola de iadul din jur era să-și îngroape capul între genunchii ascuțiți și să-și acopere urechile cu mâinile. Se legăna înainte și înapoi, ascunzându-și fața între picioare. Gândește-te la lucruri frumoase, gândește-te la toate lucrurile care îți plac, la toate lucrurile care te fac fericită, la toate acele momente speciale, magice, pe care ți le amintești – când mama ei o dusese la coafor și toată lumea îi lăudase părul bogat, de culoarea mierii: o să fii mândră mai târziu de părul tău, ma petite!

95. MAGICIANUL, John Fowles
Dickens și Fowles cred că s-au confundat și ei între ei și mă amuz uneori în capul meu, imaginându-mi cum stabileau ei zilnic care să fie unul și care celălalt. Spun asta pentru că acest roman seamănă cu Marile Speranțe, regăsită în listă. Știu că am vrut de câteva ori să renunț la acest roman când am început lecturarea, dar Fowles, asemeni unui iubit plictisit, dar nu plictisitor, știe cum să te țină ”acasă”.

Stăteam pe iarbă şi ne sărutam. Probabil că zâmbeşti. Să stăm pe iarbă şi să ne sărutăm, atât. Voi, tinerii de astăzi, vă jucaţi cu trupurile cât vreţi, vi le daţi, vi le oferiţi cât vreţi. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, ţineţi minte, aţi plătit preţul vostru: aţi pierdut o lume bogată în mister şi în emoţii subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar şi specii de simţăminte.

94. Cele patru legăminte – don Miguel Ruiz
Această carte o veți găsi în multe recomandări ca fiind o inspirație pentru a trăi înțelept. Și, ca orice carte bună îți explică și cum: faci patru legăminte cu tine! Fii impecabil cu cuvintele tale, Nu lua nimic personal, Nu fă presupuneri, Mereu fă ce poți mai bine, sunt învățături toltece care promit (și reușesc!) să insufle o igienă mentală fiecărui cititor!

Ca si copii, nu am avut ocazia sa ne alegem credintele, dar am fost de acord cu informațiile care ne-au fost transmise de visul planetar prin intermediul altor oameni. Singura modalitate de a înmagazina informațiile este acceptarea lor. Visul exterior ne poate capta atenția, dar dacă nu suntem de acord cu el, nu vom înmagazina informația. Suntem de acord cu el înseamnă că credem în el. A avea credință, acesta este modul în care învață copiii. Zi de zi, acasă, la școală, prin televiziune, ei invață visul exterior, cum trebuie să se poarte.

93. Prea multă fericire – Alice Munro
Nu e treaba mea să vă povestesc despre premiile acestor autori și notorietatea acestor titluri. Dorința mea este să mă ”arăt” vouă pentru cine am devenit și datorită căror condiții literare! Dar despre Alice Munro trebuie să vă spun că este un autor premiat cu Nobel in 2013. Am simțit să vă spun asta și pentru că este un lucru bun pe care vi-l pot spune despre ea. Personal, consider că scriitorii prea dramatici și care emfazează tragedia sunt în goană de succes, dar totodată, cartea aceasta intră în topul meu pentru că mi-a arătat aproape la fel de multe stereotipuri precum Tratatul de Psihologia Personalității. Scrie scurt și înecăcios Munro, ducând cu ușurință lama spre vena personajelor sale. În balans, crește în mine nevoia de a-mi da mai tare fericirea și nu știu dacă aici artistul sunt eu, sau Alice.

Când bărbatul iese dintr-o încăpere, trage uşa după el, pur şi simplu… Atunci când pleacă o femeie, ia şi amintirea tuturor întâmplărilor trăite în acea încăpere.

92. Femeia la treizeci de ani – Honore de Balzac
Desigur că am citit această carte la 30 de ani. Desigur că am ales-o pentru Balzac și desigur că am ajuns să o citesc pentru Julie. Pentru mine a fost o incursiune în timp. Am regăsit în mine o doză din nefericirea personajului central al cărții – Julie, și nu știu dacă uneori viețile trecute se retrăiesc în cărți sau se născocesc din cărți. Cert e, că deși nu-l prefer pe Balzac, o iubesc pe Julie. Iubesc genu lei de nefericire și stângăciile ei, feminitatea și detașarea de a fi puternică, pe care femeile de azi simt că au pierdut-o și îmi imaginez că ea este cea care și-a făcut loc în scrierile lui Balzac și nicidecum nu concep ca autorul s-o fi conceput pe ea.

Înmărmuri într-o visare deznădăjduită şi păru foarte preocupată să privească focul. Victor răsucea ecranul între degete, cu aerul plictisit al bărbatului care, după ce fusese vesel în altă parte, Ia el acasă aduce numai oboseala fericirii. Căscă de câteva ori, luă apoi un sfeşnic într-o mână, iar mâna cealaltă o întinse alene spre Julie, vrând s-o sărute pe gât; ea însă se aplecă , îşi întoarse spre el fruntea şi primi obişnuitul sărut de fiecare seară, acel sărut mecanic, lipsit de dragoste, un fel de strâmbătură, care, atunci, i se păru odios.

91. De veghe în lanul de secară – J. D. Salinger
Iubesc această carte. Ba nu, e cartea mea preferată. Dar nu dintre toate cărțile, ci dintre acelea care reprezintă copilul care încă trăiește și se bucură în mine. Iubesc cartea asta pentru ca îmi amintește de perioada în care citeam cu lanterna sub plapumă, pentru că mă certau ai mei că stau noaptea târziu să citesc (cum fac și acum!). E o carte căreia i-am reglat intensitățile în funcție de trăirile vârstelor mele. Am recitit-o pe la douăzeciși de ani și dacă pe la 14 ani îmi doream să cred că Holden este stabil emoțional și psihic și își va reveni după sfârșitul brusc al romanului, ani mai târziu am suferit ”văzînd” că personajul meu principal nu avea cum să scape din sistemul educațional rigid, vremuri și așteptările celor din jur… Așa că, m-am împăcat cu boala lui, punându-mi atunci, cred, prima mea intenție de a ajuta copiii lumii să fie fericiți.

Omul care cade nu poate simti sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrsit. Asta se întîmplă cu oamenii care la un moment dat în viată au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurator. Sau care si-au închipuit ca nu-l pot gasi. Și care atunci au renuntat sa mai caute. Au renuntat înca înainte de a fi început sa caute cu adevarat.

90. Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield și M.V. Hansen
… sau cum l-am simțit pentru prima dată pe Dumnezeu. Această carte este o ”rețetă” de bunătate și bucurie. Cu zeci de povestioare adunate de la prietenii autorului. Citită la vârsta copilăriei, mi-a reapărut cartea în primii ani de maternitate, când am început să o citesc și Prea Minunatei mele. Esențe de sufelte condimentate cu trăiri care mai de care. Cam așa e Supa de Pui…

Întotdeauna ascultă-ţi instinctele şi află că toate răspunsurile de care ai nevoie se găsesc în tine. Stai singur un timp. Fii suficient de relaxat pentru a găsi răspunsurile şi a le asculta. Găseşte ceva care îţi place să faci şi apoi trăieşte o viaţă care să dovedească acest lucru. Ţelurile tale ar trebui să ţâşnească din valorile tale, şi atunci munca ta va radia dorinţele inimii. Acest fapt te va opri de la toate acele distracţii prosteşti care nu fac altceva decât să-ţi risipească timpul – viaţa înseamnă timp – şi vei afla cât de mult poţi creşte în anii în care îţi sunt destinaţi.

 98. Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
Ei zic că această carte ”stilizează drama femeilor din Iran”. Eu zic că această carte este despre obligația noastră, a femeilor, de a face ce trebuie, de a dovedi, de a suferi pentru ceea ce ne dorim. Și de a aștepta. O femeie poate aștepta până la infinit, chiar dacă se dovedește că s-a înșelat, puterea ei este în confirmarea de a-și da voie să aștepte și a spera. Ah, Masumeh, cât am suferit cu tine și mi-am dorit să te văd zâmbind la sfârșitul romanului. O lectură bună și o energie fantastică între cititor și roman!

Oamenilor le place să-și inventeze eroii ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.

 97. Casa Spiritelor – Isabel Allende

Am citit multă lectură spiritual, la viața mea. Dar așa cum am învățat despre Karma din această carte, n-am priceput de niciunde. O poveste fantastică a unei familii, întinsă pe vreo trei generații, o autoare frumoasă cu totul, m-au făcut să mai decid o data cum vreau să trăiesc. Am simțit după această carte că nu mă pot apuca de următoarea, ca atunci când după ce ai mâncat ceva bun nu vrei să-ți strici gustul.

Am fost o străină toată viaţa, condiţie pe care o accept pentru că n-am încotro. Am fost adesea obligată să plec, rupând legături şi lăsând totul în urmă, pentru a o lua de la început în altă parte; am rătăcit pe mai multe cărări decât pot să îmi aduc aminte. De atâtea despărţiri mi s-au uscat rădăcinile şi a trebuit să produc altele, care, lipsindu-mi un loc geografic în care să le înfig, au crescut în amintire; dar, atenţie, memoria e un labirint unde stau la pândă minotaurii.

96. Manuscrisul găsit la Accra – Paulo Coelho

îl veți regăsi pe Coelho în topul meu, dar nu cu Alchimistul cum v-ați fi așteptat. Manuscrisul de la Accra a readus în mintea mea întrebarea: oare poveștile vin la noi pentru a fi povestite sau mergem noi la ele, pentru a ne acoperi un adevăr?! E prozaică, dar e o înțelepciune delicate în ce scrie Coelho aici. Am avut sentimentul că a intrat într-o meditație și a dictat cartea. Dacă ar fi să îl cunosc, exact asta l-aș întreba. Ah, dar stai, suntem prieteni pe Facebook!

Cele mai distrugătoare arme nu sunt lancea sau berbecele – care pot răni trupul şi nărui ziduri. Cea mai cumplită dintre toate armele este cuvântul – care distruge o viaţă fără să verse sânge şi ale cărui cicatrici nu se vindecă niciodată.

 95. Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt? – Pascal Bruckner
N-am găsit o poveste de dragoste între coperțile cărții, așa cum m-am așteptat dar m-am bucurat de viiciunea cu care autorul a prins o paletă de sentimente și trăiri umane. Povesea cuplului a doi homosexuali m-a făcut să exult: hmmm, și ei e oameni și sunt de la Dumnezeu. Eh, chiar mai mult, mi-a amintit cartea asta că relațiile sunt complicate prin simplul fapt că se întâmplă între doi oameni, nu contează de care sex. Dar nu lăsați a se-nțelege că sexul nu contează. Ați înțeles voi…

Trebuie mult timp ca să recunoști frumusețea începuturilor, trebuie să le fi trăit și uitat căci numai ele îi țin pe amanți cu sufletul la gură și îi îndeamnă să trăiască sub marea lumină a noului.

94. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă – Haruki Murakami
Am citit aproape toate romanele lui Murakami. A fost o imensă descoperire pentru mine acest autor. Capacitatea lui de a scrie detașat, aproape gazetăresc, de a nu impune cititorului starea, ba dimpotrivă, de a-I crea contextul în care să exulte sau să se inunde în melancolie după bunu-i… simț, m-au atras la acest autor într-atât încât să citesc tot. Dar tot ce găseam a fi semnat de el. La capătul lumii și în țara aspră a minunilor poate ar fi trebuit să fie în acest top. Dar am ales Autoportretul pentru că este o carte despre motivație. Și pentru că mie îmi place să alerg! Într-o bună zi voi termina un maraton și când o voi face, să știți că am fost cu Haruki în gând, toată cursa!

”Gânduriile care îmi trec prin minte în timp ce alerg sunt ca norii de pe cer. Nori de diverse forme si marimi, care vin si pleaca. Dar cerul ramâne cer, iar norii nu sunt decât niste musafiri care trec mai departe si dispar în zare. cerul e ceva care exista si nu exista în acelasi timp. Are substanta si totodata nu are. Iar noi nu putem decât sa luam aceasta întindere vasta asa cum este si sa ne cufundam în ea.”

93. Cum să iubești pentru a fi iubit – Dr. Paul Hauck
Nu știu nimic despre autor și nici altă carte de-a sa n-am mai citit. Când am primit această carte, eram la început de iubit. Mi-a plăcut perspectiva de a cere exact ce oferi și când simți că nu primești, dă mai mult! E interesant că am primit-o de la mama primului meu iubit și mi-a fost atât de utilă în relația cu al doilea iubit: soțul! O carte clară și folositoare oricărui adolescent, deși, aș face-o lectură obligatorie celor care sunt tentați să înceapă o terapie de cuplu.

Când te îndrăgostești și urmează să te căsătorești, ar trebui să îți pui următoarea întrebare, extreme de importantă: ”Oare ne potrivim?!”

92. O religie proprie și personală – Ramesh S. Balsekar

Balsekar este un învățător spiritual și dincolo de vibrația înaltă a cunoașterii împărtășite de autor, cărțile acestuia sunt narate cu talent scriitoricesc, doar că, așa cum se întâmplă în cărțile de spiritualitate, intriga se întâmplă în noi înșine. O contribuție fantastică au avut cărțile lui Balsekar asupra înțelegerilor și cursurilor mele.

Orice s-ar petrece ar trebui sa fie acceptat de catre fiinta umana ca fiind Vointa lui Dumnezeu si de vreme ce individul nu este autorul vreunei actiuni nu trebuie sa poarte niciodata povara pacatului si a vinovatiei in legatura cu propriile sale actiuni nici povara urii pentru cei care l-au ranit. Absenta acestor doua poveri inseamna linistea sufleteasca fericirea pe care fiecare fiinta umana o cauta in viata.

(VA URMA!)

 

Leave a Comment