E timpul să lăsăm rana la Lumină!

In Uncategorized by Georgiana Spataru2 Comments

Poate ai douăzeci de ani, sau patruzeci, ai tot ce îți trebuie sau te simți descoperit, cauți să cunoști sau ești obosit să tot înveți. Poate ți-ai ascuns toate defectele într-o funcție, lipsa iubirii de sine în relații și teama de ziua de mâine într-o asigurare de viață. Poate vorbești cu Dumnezeu printr-o rugăciune sau prin felul în care îți practici retorica cu tine zi de zi și îți simți sufletul obosit de încercări sau bucuros de descoperiri. Oricum ai fi, ești un om al secolului schimbărilor rapide și al teoriilor care ieri erau bune și astăzi sunt înlocuite de o practică diferită de ceea ce știai. Oricine ești, ești îndreptățit să fii obosit. Omul zilei de astăzi este atât de informat că nu mai știe ce să creadă și în cine; este poate depresiv de la presiunea de a fi fericit de nelimitatele metode de a-i induce asta, lipsit de soluții pentru el, deși la o căutare pe Google sunt atâtea. Omul de astăzi este bolnav de contradicție, căci inima lui acoperă strigătele minții, neobosite în a-și lua apărarea. Omul timpului nostru se simte lipsit de apărare, chiar dacă trăiește în vremuri mai sigure ca oricând în istoria lumii.

Fie că a fost un copil trădat, un adolescent umilit, un tânăr respins sau un adult care simte acut nedreptatea, lumea de astăzi nu acceptă răniții, decât în locurile special amenajate pentru asta. Măștile, anodine și convenționale, ne duc în confortul micimii, unde simți deprecierea prin comparație cu măștile celorlalți, dar ai avantajul de a nu fi singur. Drumul construit de măști pare unul îngust, ca orice cale de evadare, căci ego-ul este obliterat de aglomerația tututor celoralte ego-uri dispuse să-și amâne vindecarea, pentru confortul de a nu li se vedea rana.

Omul de astăzi, în lumea de astăzi,  este fie un condamnat, fie un erou. Primul, se supune nomenclatorului social de a nu-și arăta slăbiciunea, de a fi bun oricât rău și-ar face sieși, fericit cu forța și îmbuibat cu gânduri pozitive într-o minte profund scindată. Al doilea, realizând că el este și obosit de construirea măștii care îi spune cine (este), se dă învins, recunoscându-și rana și arătându-și lacrimile, suferința, trădătorii, patima, revolta, umilința, neajunsul, prostia, sărăcia, eșecul și greșelile. Realizează că încă o zi în care își va pune masca îi va întârzia Adevărul, îi va lua din Putere și-l va ține departe de Calea lui. Înțelege că cea mai mare frică, scenariul de care se temea zi de zi și cel mai mare rău, cel de care se ascundea în spatele măștii confecționate din gânduri pozitive și idoli falși, deja îi cuprindea secundele și fiecare gând. Astfel, eroul se decide să-și arate rănile în Lumina pe care o simte dar nu știe de unde vine, caută Adevărul în locul părerilor, Vindecarea, în locul zâmbetului suferind, Iubirea, în locul vinei. Condamnații îl vor judeca, îi vor reproșa abandonul – căci ei singuri s-au abandonat de la Lumină, îi vor întoarce spatele dar îi vor urmări atent mișcările, atât cât mintea lor poate cuprinde zarea noului drum al eroului.

Eroul zilei de astăzi este în fiecare dintre noi, când alegem să ne vedem rănile, să ne recunoaștem ca fiind în stare de a ne vindeca, de a gândi corect, de a ne împuternici. Acest erou este în noi, de fiecare dată când contestăm autorități dispuse să se ajute, nu să ajute, să se remarce, nu să sprijine. Eroul este în fiecare mamă și tată care realizează că au nevoie de educație, înainte de a se erija în educatori, de iubire de sine, pentru a iubi ”corect”, de sens pentru a nu interveni în sensul copilului lor. Este în fiecare femeie care nu mai găsește rostul să tacă și să ducă mai departe rana pe care o poartă și în fiecare bărbat căruia i s-a spus că e prea mare ca să plângă.

E timpul să lăsăm să ni ve vadă rănile, căci vremea vindecării a venit, fie că te simți condamnat la viață sau făcut erou de depășirea propriilor răni. Să ne arătăm Luminii, căci vremea vindecării a venit!

Comments

  1. cosmescu nicolae

    Foarte bine spus. Multumesc pentru articol. Multa sanatate.

  2. Paula

    Dumnezeu ti-a calauzit vorbele. Multumesc. Nici nu stii cat de neintamplatoare au fost aceste ganduri. Multumesc.

Leave a Comment