Femeile din viața mea

In Uncategorized by Georgiana SpataruLeave a Comment

Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie puternică și după mine, în jurul  fiecărei femei puternice stau alte femei puternice. Am început să îmi conștientizez puterea când am ieșit din cercul slăbiciunilor, al falselor iluzii mărunte în care ne lăsăm uneori atrase pentru a simți că suntem împreună. Cele care v-ați asumat un proces de ieșire din tiparele mărunte, știți deja că una din etapele acestei – evoluții spirituale, să-i spunem, este aceea în care rămâi singură pe strada ta, despre care nici nu mai ești sigură că e locul în care mai ai de rămas. Pentru unii, cei care îți completau cercul – dar în aceste rânduri mă voi referi la   u n e l e, ideile tale devin incomode, strălucirea ta e deranjantă și felul în care trăiești o ofensă evidentă pe care le-o aduci. Femeile cu care îți împleteai și despleteai ideile și cu care te intersectai în hohotele zilelor, se schimonosesc  precum e echipa de avocați a lui Pacino din filmul “Avocatul Diavolului”. Ptiu, pe ele, ptiu, pe tine și continuăm… 

Zicea Kipling că “Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd

Și fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,

Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred

Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor (…)”  și mă convinge să îmi sprijin ideea pe versurile lui: dacă îți dai voie să rămâi dreaptă și neindoită de devenirea ta, le vei iubi, le vei certa și le vei da drumul, tuturor celor care se tem de puterea ta. Ele, se vor alia una cu cealaltă, până când “sora neconformă” se va trezi. 

Dar somnul a fost lung și trezirea luminoasă așa că te invit să nu-ți ferești privirea și să te uiți tot în sus, spre drumul tău. Calea ta va deveni o cărare atât de îngustă încât pe ea vor avea loc doar cei cu care poți deveni un întreg. Întreabă-te cine ai vrea să te reflecte când simți că nu te mai înțelegi și cui te lași, atunci când simți că nu mai ești. 

Am simțit zilele acestea și mai ales astăzi, să aduc un omagiu femeilor din viața mea, lor, celor care m-au sprijinit nu din milă, când mi-a fost cel mai greu, ci de când îmi este cel mai bine. Se vor regăsi pe rând, și toate împreună știind că ele completează Cercul meu, dau și primesc din devenirea mea:

  1. Mama. Cea care se lasă educată de tine și  care, într-un mod bizar și ironic, poartă “baremul” devenirii tale. Cu cât tu intri în puterea ta ca femeie, cu atât mama capătă valențe noi, o blândețe de zână și relația voastră devine pântecul în care te întorci mereu, și fără frică, să mai crești un  pic.
  2. Cea care-mi spune adevărul pe care nu vreau să-l aud. De obicei, își aprinde o pipă subțire, își strânge un ochi și cu celălalt mă țintuiește să nu scap și zice, dintr-o jumătate de gură îndreaptă înspre mine: “Ascultă, Jo”, – nu Geo, nu Georgi și niciodată Georgiana, “nu ai dreptate!”. E singura care îmi spune că nu știu, că nu am făcut bine, că să mă mai gândesc. E singura pe care o ascult. E, dintre toate, cea care a trăit cele mai multe și cel mai mult dintre noi (detaliu destul de important, de la o vârstă!), cea care știe să facă mult din puțin și frumos din mai puțin frumos, cea care mă vede fără să mă explic chiar dacă îi explic că nu-i așa.
  3. Cea care crede mereu în mine. Ea, e cea mai frumoasă dintre noi. E blândă, caldă, bună, pare că niciodată nu i-a fost frică de ceva, deși a trăit cea mai grea suferință pe care o femeie o poate duce. E cea care îmi spune: “Tu poți să…, tu știi să…” și cea datorită căreia am căpătat curaj să scriu, fără pretenția de a fi scriitoare, ci cu intenția de a vindeca prin poveste. Mă uit la ea și nu-mi vine să cred că deși e cea mai tânără dintre noi, e cea mai înțeleaptă dintre noi.
  4. Cea care mă lasă să mă dau cu fundul de pământ. E profesoară – de aici o bănui de tact și metode pe care eu nici nu le pot dibui. Mă ignoră când strig mai tare, vine cu evaluarea când am ieșit de sub efectul testului vieții, mă ceartă când suntem singure și mă laudă în fața “clasei”. Fără ea, n-aș mai fi avut niciodată încredere în femei. Cu ea, am încredere în Zeița din mine. 
  5. Cea pe care o sun să împachetăm un cadavru în covor. Sincer, chiar am sunat-o pentru un cadavru. Al unei pisici. E cea care îmi întinde mâna fără să ceară nicio explicație, cea care nu pune întrebări până când nu vede răspunsul în mine, cea care încuie secretele într-un sertar din capul ei și apoi aruncă cheia. E cea căreia i-aș lăsa copilul meu și la care uneori, îmi vine să-mi trimit bărbatul pachet. Când sunt cu ea, avem din nou 20 se ani și nici copiii ei, nici al meu, nu ne pot convinge că nu e așa.
  6. Cea care îmi ține spatele. Mai degrabă aș zice că îmi ține piept! E femeia care îmi citește gândurile, care știe cum sunt și ce gândesc după cum articulez cuvintele, e cea care m-a văzut și râzând, și plângând, și având și dorind, și trăind și pierind și din nu știu ce motiv, a rămas acolo de atât de mult timp, că știu că n-avem cum să ne mai despărțim vreodată.
  7. Cea care mi-a dat un bărbat. Pe fiul ei. E cea care mă hrănește și care îmi ține locul cel mai bine. E prietena de care niciun inamic nu poate trece și dacă ar fi să concurez la președinție, ea ar fi conducătorul campaniei mele. 
  8. Cea care mă educă. E sânge din sângele meu și intenție din Dumnezeu. E cea care mă face să o urmez, deși ea pare a călca pe urmele mele. E motivul meu și evidența faptului că Dumnezeu există. Ea e momentul meu de smerenie și susține decizia mea de a trăi în iubire și pace față de viață, așa cum ea are să curgă. E inocență și etalon pentru toate surorile alăturate în Cercul meu de surori. 

Prietenă dragă, adună-ți surorile în jurul tău și le vei recunoaște, căci ele sunt după chipul și asemănarea ta și contribuie cu sens și pace la devenirea ta.

Leave a Comment