Notă către mine…

In Uncategorized by Georgiana SpataruLeave a Comment

Tot ce sunt e un amestec de intenție și întâmplare, poate un hazard perfect al Universului sau o consecință a micimii din care sunt decisă să continui să ies spre măreția  Creației.

Dacă mă adun în inima mea, reuniunea pe care o găsesc mă bucură și mă strânge-n piept, deopotrivă. Găsesc fetița creativă care s-a hotărât să le facă pe plac celor din jurul ei și să se încadreze în normele de ‘special’ ale lumii, renunțând fără ezitare la ceea ce o făcea o ciudată. Regăsesc adolescenta tăioasă, luptătoare, supărată – de data aceasta, pe toți cei care caută să o uniformizeze. Întâlnesc o tânără timidă, uimită de ritmul vieții și al deciziilor pe care le are de luat. E un om pe care acum l-aș strânge în brațe – și în inima mea, asta și fac. Îi simt emoția, gândul greu, vorba politicoasă și înțeleg că fetița s-a întors, într-o minte de femeie nesigură și un trup în care ar fi ușor să te simți în siguranță.

Le strâng în brațe pe toate trei, deodată și pe rând și le mărturisesc că sunt mândră de ele. Eu, femeia celor 34 de ani de astăzi, îmi mărturisesc iubirea față de fetele mele. Dacă una ar fi făcut altfel, dacă ar fi decis în alt mod, dacă ar fi spus o altă vorbă, cine știe unde aș fi ajuns?!

Poate fi un loc mai bun decât cel în care sunt acum și strâng în brațe tot ce-am fost?!

Am fost fericită cu fiecare dintre fetele mele și fiind fiecare dintre ele. Regret că nu le-am iubit atunci, dar le iubesc acum și știu că iubirea mea poate corecta timpul și îndrepta toate nedreptățile minții de atunci. Cel mai frumos cadou pe care mi-l pot face este ca ele să știe că greșelile lor au fost cea mai bună rampă pentru mine. Fricile lor m-au făcut un om credincios și nesiguranțele lor m-au transformat în curajoasa de astăzi. Fără talentul, creativitatea și munca fetiței de odată,  mi-ar fi fost imposibil să construiesc și să mă bucur de toate activitățile mele. Aș fi devenit un om copleșit de un singur job, dar dorința ei de a explora toate posibilitățile devenirii, m-au determinat să încetez să mai îmi fac cărți de vizită și să simt că sunt atâtea în același timp, că nu am loc într-un dreptunghi de carton.

Astăzi, admir și iubesc adolescenta revoltată! Fără ea, mi-aș fi spus părerea doar în gând și aș fi lăsat visele, deopotrivă, să se împlinească în fantasmele minții. Datorită ei am cerut lucruri pe care lumea le credea nemeritate, am urmărit curcubee și când am ajuns în vârful lor, am așteptat următorul miracol. Datorită pasiunii ei pentru viață, iubire, sens și fericire, am ajuns să nu-mi negociez fericirea. Mândria ei, de atunci, e azi eliberarea mea de presiunea de a dovedi. Lupta tinerei a devenit pacea mea.   Vocea ei este astăzi liniștea mea. Greșelile ei sunt sâmburii fericirii mele și ca răsplată, i-am împlinit toate visele și voi continua să o fac.

Fetelor, iubitelor, dragile mele deveniți, suntem bine, suntem pace, fericire și rugăciunile noastre au primit răspuns și fir direct cu Dumnezeu. Suntem mărețe și pentru că ne-am explorat toate micimile pe care ni le-am simțit, suntem fericite căci ne-am trăit tristețile cu inima cât un purice și iată, inima noastră a crescut și cuprinde lumea.

Vă mulțumesc, fetele mele, pentru entuziasmul cu care m-ați crescut și fiecăreia, vă dedic tot ce știu și sunt astăzi, la 34 de ani.

Cu iubire și drag față de tot ce sunt,

Chapeau!

Leave a Comment